Pentru o minte informată într-un corp sănătos

Sunt lămpile UV o metodă bună pentru dezinfecție în școli?

Lămpile UV nu sunt recomandate pentru dezinfecția în școli sau pentru uz casnic.

Radiațiile UV sunt cancerigene (pot produce cancer de piele) și pot produce cataractă, conjuctivite sau alte reacții la nivelul ochilor, motiv pentru care este contraindicat să fie folosite în încăperi în care sunt persoane și este contraindicat să fie folosite pentru dezinfecția mâinilor. De asemenea, ozonul produs de lămpile UV este dăunător pentru căile respiratorii, fiind un puternic iritant, și poate produce crize de astm la persoanele astmatice. Din aceste motive, nu se recomandă folosirea lor de utilizatori casnici, ci doar de personal calificat și instruit în acest sens.

După cum se arată și în comunicatul Institutului Național de Sănătate Publică (INSP), lămpile UV nu sunt recomandate a fi utilizate decât de personalul calificat și nu reprezintă o opțiune pentru sălile de clasă.

Lămpile UV sunt, în esență, becuri speciale pline cu vapori de mercur care, odată expuși unui curent electric, produc radiație ultravioletă care distruge germenii direct, prin distrugerea ADN-ului și a ARN-ului acestora, și indirect, prin producerea de ozon.

Astfel de lămpi sunt folosite în spitale și în laboratoarele medicale pentru a steriliza anumite încăperi sau zone, însă nu trebuie utilizate ca unică metodă de dezinfecție.

În ceea ce privește activitatea radiației UV față de virusuri, mai multe studii au demonstrat că aceasta poate distruge virusuri gripale, adenovirusuri, coronavirusuri etc., atât de pe suprafețe, cât și din aer, atât prin alterarea materialului lor genetic, cât și prin alterarea proteinelor de suprafață, virusurile fiind astfel inactivate.

Surse:

Comunicat INSP privind utilizarea lămpilor UV disponibil aici: https://insp.gov.ro/dj/comunicate/Comunicat privind utilizarea lampilor UV.pdf

Tratat de Microbiologie clinică. Buiuc D. et al. Ed. III. Editura Medicală, București. 2017. p. 69.

Far-UVC light (222nm) efficiently and safely inactivates airborne human coronaviruses. Buonanno M. et al.. Nature, June 2020.

Vrei să știi mai multe?

Radiația ultravioletă este o formă de radiație electro-magnetică, la fel ca lumina vizibilă, dar care are un efect direct asupra organismelor. Soarele produce radiații UV, însă acestea sunt oprite de atmosferă. În cazul lămpilor UV, tuburi speciale cu vapori de mercur la presiune joasă, expuse unui curent electric, pot produce radiații UV pentru sterilizarea suprafețelor și aerului.

Există 3 tipuri de radiație UV:

  • UV-A: radiație UV cu lungimea de undă între 315-400 nm, folosită în capcanele pentru insecte sau lămpile cu lumină neagră. Nu sunt absorbite de stratul de ozon al Pământului. Sunt cele mai puțin dăunătoare, însă expunerea prelungită crește riscul de apariție al afecțiilor pielii și ochilor. NU au activitate germicidă. Nu pot fi folosite pentru sterilizare.
  • UV-B: radiație UV cu lungimea de undă între 280-315 nm. Este oprită în mare parte de stratul de ozon al Pământului și este mai dăunătoare pentru pielea oamenilor decât UV-C pentru că are o capacitate de penetrare mai mare. Este necesară pentru metabolizarea vitaminei D în piele, dar poate și produce arsuri solare. Impactul expunerii îndelungate asociază un risc mai mare de a dezvolta afecțiuni de piele sau oculare.
  • UV-C: radiație UV cu lungimea de undă între 100 și 280 nm și cu energia cea mai mare. Este tipul de radiație UV folosit de lămpile UV, datorită acțiunii sale împotriva germenilor. Este oprită complet de stratul de ozon. Chiar și expunerea de scurtă durată poate fi dăunătoare, însă nu se cunosc efecte adverse pe termen lung.

Datorită efectelor germicide, lămpile UV sunt folosite în laboratoare și în spitale pentru sterilizarea suprafețelor (alături de dezinfectanți chimici) și a aerului (atât prin impactul direct al radiației, cât și prin producerea de ozon).

Efectul lămpilor UV pe suprafețe este scăzut de praf, lichide sau orice alte substanțe care pot acoperi și proteja germenii, motiv pentru care nu trebuie folosite ca singură metodă de sterilizare, ci împreună cu dezinfectanți chimici (detergenți, alcool).

Pentru oameni, radiația UV-B este cea mai dăunătoare pe termen lung, în timp ce radiația UV-C nu pare să determine riscuri pe termen lung. Cu toate acestea, expunerea de scurtă durată la UV-C poate produce arsuri, sau foto-keratită (afectarea ochilor), afecțiuni care pot să apară chiar și după o expunere de câteva secunde. Acestea se vindecă în câteva zile până la o spătămână.

În aceste condiții, lămpile UV trebuie folosite doar în condiții speciale, de persoane pregătite să le opereze. Din cauza riscurilor pentru sănătate, lămpile UV nu sunt recomandate a fi folosite în locuință, sau în școli, mai ales în timpul programului de activitate.

Surse:

https://www.fda.gov/medical-devices/coronavirus-covid-19-and-medical-devices/uv-lights-and-lamps-ultraviolet-c-radiation-disinfection-and-coronavirus

https://www.fda.gov/radiation-emitting-products/tanning/ultraviolet-uv-radiation

un proiect realizat de
 
cu sprijinul
încurajat de