Pentru o minte informată într-un corp sănătos

Vezi toate pastilele de informare

Ce alte vaccinuri au salvat milioane de vieți?




În ultimii 200 de ani, umanitatea are tot mai multe „arme” de a lupta împotriva unor boli: vaccinurile.

Vaccinurile sunt folosite pretutindeni ca soluție eficientă pentru a proteja oamenii împotriva contractării de boli infecțioase și pentru a preveni răspândirea acestora în comunitate. Vaccinurile acționează „învățând” sistemul imunitar al omului să se apere singur împotriva unor boli cauzate de virusuri sau bacterii. Acestea au reușit, de-a lungul timpului, să ducă la eradicarea totală sau aproape totală a unor boli, sau au reușit să limiteze apariția formelor severe ale acestora.

În continuare vom discuta despre 5 dintre cele mai importante și de succes tipuri de vaccinuri.

1. Variola

Vaccinul împotriva variolei a fost creat în secolul al XVIII-lea în Marea Britanie și a marcat un moment esențial al istoriei medicale, fiind prima documentare istorică a unui vaccin. Utilitatea lui este dată de utilizarea lui pe scară largă, ceea ce a dus, 200 de ani mai târziu, la eradicarea la nivel mondial a variolei la oameni (1). Variola este singura afecțiune contagioasă umană ai cărei germeni au fost total eliminați din mediul natural, până în prezent.


„Fată din Bangladeș bolnavă de variolă 1973”
Sursa: https://phil.cdc.gov/default.aspx (CDC-PHIL)

„În stânga, un băiat nevaccinat anti-variolă, în dreapta, un băiat vaccinat, 1901, Dr. Allan Warner, Spitalul din Leicester.”
Sursa: https://jennermuseum.com/

Variola este o boală contagioasă acută cauzată de virusul variolic. Este una din cele mai devastatoare boli cunoscute umanității, fiind responsabilă de aproximativ 300-500 de milioane de decese la nivel global. Variola evoluează cu o multitudine de simptome care includ febră, oboseală și dureri severe de spate, urmate, câteva zile mai târziu, de o erupție cutanată cu bășicuțe umplute cu lichid. Variola se transmite de la o persoană la alta prin aerosoli și contact apropiat cu persoanele infectate, și este fatală în 30% cazuri (2,3).

Edward Jenner a fost doctorul englez responsabil de introducerea vaccinului, în 1796. Acesta a observat că lăptăresele care sufereau de variola vacilor deveneau imune la virusului variolic. Experimentul prin care Edward a testat o posibilă imunizare a constat în administrarea unui preparat care conținea lichid din bășicuțele dezvoltate de mama sa bolnavă de variola vacilor unui băiețel.

În urma acestei intervenții, băiețelul a devenit imun la variolă. Această descoperire a constituit un prim pas în dezvoltarea vaccinului anti-variolic și a principiilor vaccinării, în general. Chiar și originea cuvântului vaccin provine din denumirea latină a tulpinei folosite de Edward Jenner, Variolae vaccinae (virusul Vaccinia) (4).

În cei 200 de ani ce au urmat, diferite tipuri de vaccinuri au fost folosite pentru combaterea variolei. Notabile în acest caz au fost eforturile uriașe conduse de Organizația Mondială a Sănătății (OMS) pentru eradicarea acestei boli, începând cu anii ’50. Diverse campanii de eradicare au fost conduse la nivel național cu diverse rate de succes – cel mai des, constrângerile întâlnite erau cauzate de lipsa de infrastructură, proasta coordonare, lipsa resurselor și a producției de vaccinuri.

Programul Intens de Eradicare a Variolei a fost condus de OMS începând cu 1967, și a fost cel care a dus, în 1977 la eradicarea totală a variolei. Ultima persoană care s-a infectat pe cale naturală cu virusul variolic minor a fost diagnosticată în Somalia, în 1977 (2), iar ultima persoană care a murit de variolă a fost o cercetătoare britanică care a contractat boala în cadrul institutului de cercetare în care lucra în 1978 (5). Ca rezultat al succesului campaniei de eradicare a variolei, în 1979, OMS a recomandat încetarea administrării vaccinului pe scară largă, iar pe 8 Mai 1980, variola a fost declarată eradicată la nivel mondial, eveniment considerat a fi una dintre cele mai mari reușite internaționale în domeniul sănătății publice (2).

Este de menționat că încă de la începutul campaniei de vaccinare anti-variolică au existat numeroase voci care s-au opus, folosind argumentele pe care le vedem și astăzi la oponenții vaccinării. (6,7).

”Caricaturi împotriva vaccinării din perioada de început a imunizării anti-variolă”

Variola a existat de dinainte ca oamenii să învețe să scrie, a curmat milioane de vieți, a fost una dintre cauzele declinului populației native americane, iar în prezent este doar a amintire în cărțile de istorie și în manualele medicale, totul datorită vaccinării.

2. Poliomielită

Poliomielita este o boală infecțioasă virală acută care afectează cu preponderență copiii sub 5 ani. Poliomielita se transmite de la persoană la persoană pe cale fecal-orală, sau, mai rar, prin apă sau alimente contaminate. Simptomele ințiale sunt febră, oboseală, durere de cap, vomă, dureri ale membrelor, dar la 1 din 200 de persoane infectate, poate duce la paralizie totală și ireversibilă. Între 5 și 10% din cazuri manifestate cu paralizie sunt soldate cu moartea pacientului din cauza paraliziei mușchiilor respiratori (8).


„Fetiță cu deficite motorii după poliomielită”
Sursa: https://www.childrenshospital.org/


Dovezile istorice arată că virusul poliomielitic ar fi existat din vremuri străvechi. Cu toate acestea, cel mai marcant episod legat de existența acestui virus este probabil epidemia globală de la începutul anilor 1900 care a afectat un număr mare de țări dezvolvate. În Statele Unite, în 1916 peste 27,000 de locuitori au dezvoltat poliomielită, ducând la peste 7,000 de decese (9).

Primul vaccin anti-poliomielitic a fost produs în Statele Unite. Acesta a fost testat într-o serie de studii clinice și supus mai multor proceduri menite să îmbunătățească eficacitatea și siguranța vaccinului. A fost folosit începând cu 1955, iar tehnica pentru producerea acestuia stă în continuare la baza vaccinului anti-poliomielitic produs și folosit și în prezent.

Cel de-al doilea vaccin anti-poliomielitic a fost vaccinul oral, dezvoltat pentru a proteja nu doar sistemul nervos central, dar și tractul digestiv, și a preveni astfel mult mai eficient răspândirea virusului. Avantajele vaccinului oral au venit și prin simplificarea modului de administrare (oral versus intramuscular), ceea ce a facilitat creșterea la nivel global a eforturilor de vaccinare și eradicare a bolii (9).

În prezent nu există niciun tratament pentru poliomielită, aceasta putând fi prevenită, dar nu tratată. Vaccinul anti-poliomielitic face parte din calendarul național de vaccinare și este administrat în 4 rapeluri, în primii ani de viață. Poate oferi protecție pe viață (10,11).

În urma administrării la sugari a vaccinului inactivat, începând cu 1957, și a vaccinului oral, începând cu 1961, incidența cazurilor de poliomielită a scăzut în România de la 10 la suta de mii de locuitori, în 1949, la 0.1 cazuri lape la mijlocul anilor ’80. Ultimul caz de poliomielită din România a fost în 1992.


„Copii în dispozitivele „plămânii de fier” pentru a putea respira, în timpul unei epidemii de poliomielită în SUA în anii `50”
Sursa: https://www.alamy.com/stock-photo/science-history.html



Datorită vaccinării răspândite, poliomielita a fost eliminată din emisfera vestică în 1994, iar în Uniunea Europeană este considerată eradicată din 2002. Cu toate aceastea, România, Bosnia și Herțegovina și Ucraina sunt considerate țări cu risc crescut de focar de infecție pentru poliomielită, parțial din cauza acoperirii insuficiente a campaniilor de vaccinare (13).

La nivel global, cazurile de poliomielită cauzate de tulpina sălbatică a virusului au scăzut cu peste 99% din 1988. OMS consideră că în lipsa eforturilor de vaccinare anti-poliomielită, peste 18 milioane de oameni ar fi astăzi paralizați (8,9).

Poliomielita este pe cale să devină a doua boală eradicată prin vaccinare.

3. Rujeolă-Oreion-Rubeolă

Rujeola, oreionul și rubeola sunt boli care se transmit ușor și pot avea o evoluție severă, dizabilitantă, sau care se poate solda cu decesul pacientului.

În SUA, între 1964-1965, în timpul ultimei epidemii de rubeolă, 12,5 milioane de persoane au fost infectate. Deși rubeola nu este o boală foarte severă pentru adulți, o mamă infectată cu rubeolă în timpul sarcinii are un risc mult mai mare de a avea un copil cu malformații severe, dar și un risc crescut de a pierde sarcina. Astfel, în ultima epidemie de rubeolă din SUA, 11.000 de femei au pierdut sarcinile, 2.100 de nou născuți au murit și peste 20.000 de copii s-au născut cu sindrom de rubeolă congenitală (multiple malformații).

În prezent, în SUA, CDC (Centrul de Control al Bolilor) raportează sub 10 cazuri de rubeolă pe an, toate de import, în condițiile în care în SUA rubeola a fost declarată eradicată din 2004 (14).

În România, în 2011-2012 au fost înregistrate 24.627 de cazuri, 119 la gravide, în ceea ce a reprezentat o izbucnire epidemică. Ulterior, în 2017 s-au înregistrat doar 9 cazuri (15).



„Copil cu rubeolă. 1966”
Sursa: https://phil.cdc.gov/default.aspx (CDC-PHIL)



În cazul oreionului, infecția cu virusul urlian (agentul care produce oreion) poate produce surditate (temporară sau permanentă), meningită sau encefalită, inflamația testiculelor, ovarelor, glandelor mamare, pancreatită. La adulți, infecția poate duce (rar) la infertilitate, iar la femeile însărcinate poate determina pierderea sarcinii (16).

În SUA, până în 1968 se înregistrau peste 150.000 de cazuri pe an, însă, după introducerea vaccinului pentru oreion, numărul a scăzut considerabil, exceptând câteva epidemii sporadice. Chiar și atunci, numărul total de cazuri a fost de peste 9.000 dintr-o populație de peste 300 de milioane (2016-2017) (17).

În România, în 2004 au fost diagnosticate 64.427 de persoane cu oreion. Ulterior, după introducerea vaccinării în calendarul național de vaccinare, în 2018 au fost confirmate doar 159 de cazuri (18).


„Copil cu oreion. 1976”
Sursa: https://phil.cdc.gov/default.aspx (CDC-PHIL)



Rujeola este o boală care poate afecta pe oricine, însă este deosebit de periculoasă pentru copii sub 5 ani, adulții peste 30 de ani și pentru orice persoană care suferă de afecțiuni severe (cancer, HIV/SIDA, malnutriție etc.). Pentru categoriile la risc, rujeola se poate complica cu afectarea creierului, orbire, infecții supra-adăugate severe (19).

În SUA, înainte de introducerea vaccinării anti-rujeolă, se înregistrau între 3 și 4 milioane de cazuri anual, aproape 90% dintre copii trecând prin boală până la vârsta de 15 ani. Dintre copiii infectați, 48.000 ajungeau să fie spitalizați, aproximativ 1000 rămâneau cu o dizabilitate permanentă și în jur de 500 decedau. Se estimează că, în primii 20 de ani după introducerea vaccinului, acesta a prevenit peste 52 de milioane de cazuri, 5.200 de decese și 17.400 de cazuri de dizabilitate mintală. În ultimii ani, epidemii sporadice au apărut în SUA, în populații nevaccinate, însă cele mai multe cazuri înregistrate într-un an au fost în 2014 – 667 (20).

În România, la 17 iulie 2020, în epidemia de rujeolă, erau confirmate 20.204 cazuri, dintre care 64 de decese (21).



„Copil bolnav de rujeolă.”
Sursa: https://phil.cdc.gov/default.aspx (CDC-PHIL)



Inițial, vaccinurile au fost dezvoltate separat, în 1963 vaccinul anti-rujeolă (cercetarea a început în 1954), în 1967 vaccinul anti-oreion (cercetarea a început în 1963), și în 1969 vaccinul anti-rubeolă. În 1971, a fost aprobat pentru uz uman primul vaccin combinat, ROR, care previne toate cele 3 boli și care se administrează la 1 an într-o primă doză, și un rapel la 4-6 ani (20,22-24).

Prin administrarea celor două doze, se obține o eficacitate de 97% pentru rujeolă, 88% pentru oreion și 97% pentru rubeolă (25).

Datorită faptului că vaccinul ROR are în compoziție virus viu atenuat (nu se poate dezvolta ca o infecție normală la un om sănătos) există anumite categorii de oameni care nu se pot vaccina: persoanele care au avut reacții alergice severe la vaccinări anterioare sau la excipienții din vaccin, persoanele care urmează un tratament chimioterapic pentru cancer, imunodeficiențe congenitale și persoanele cu infecție HIV severă, dar și femeile însărcinate (25).

Dacă în cazul femeilor însărcinate, vaccinarea poate fi amânată (deși evaluarea imunității pentru cele trei boli ar trebui efectuată înainte de sarcină), pentru celelalte categorii, vaccinarea va fi contraindicată permanent sau pentru o perioadă lungă. Din acest punct de vedere, vaccinarea tuturor persoanelor care pot fi vaccinate va proteja persoanele care nu pot fi vaccinate, mai ales persoanele cu imunodeficiențe severe sau în tratament oncologic, persoane la care o astfel de infecție are un risc mult mai mare de a fi fatală.

Ca și în alte cazuri, au existat voci care s-au opus vaccinării cu vaccinul combinat. Dintre acestea un autor englez a scris o așa numită „lucrare științifică” prin care „demonstra” că vaccinul ROR poate produce autism. Nu doar că numărul de participanți la cercetare a fost mic – 12, nu toți au fost vaccinați și datele studiului au fost falsificate, dar autorul a avut și un câștig financiar semnificativ de pe urma publicării.

Ulterior, multiple studii care au analizat populații mult mai mari și mai diverse, care au comparat copii vaccinați și nevaccinați, au demonstrat că NU există nici o legătură între vaccinul ROR și autism. Chiar și în condițiile în care muntele de dovezi care demonstrează eroarea primului așa zis „studiu” crește de la un an la altul, autorul studiului încă are o voce puternică între cei care se opun vaccinării (26-28).

4. Rotavirus

Infecția cu rotavirus este cea mai comună cauză de tulburări digestive la sugari și copii, aproape toți trecând prin boală până la vârsta de 5 ani. Virusul se transmite fecal-oral și afectează rar adulții sănătoși. Persoanele infectate sunt extrem de contagioase (29).

Infecția se poate manifesta cu simptome variate, de la asiptomatici sau minim disconfort digestiv, până la diaree severă sau deces. Boala poate fi deosebit de severă la sugari și copii mici, unde diareea poate conduce la deshidratare semnificativă, dar și la persoanele care suferă de anumite boli sau care primesc tratamente care scad imunitatea.

Înainte de introducerea vaccinării, un număr de 215.000-450.000 de copii sub 5 ani mureau anual la nivel mondial din cauza infecției cu rotavirus, majoritatea în țări subdezvoltate. În prezent, se estimează că vaccinarea previne între 40.000 și 50.000 de spitalizări anual în SUA (30).

Avantajul major ale vaccinurilor împotriva rotavirusului care sunt utilizate în prezent este că se administrează oral. Acest aspect se traduce în faptul că nu mai este nevoie de o altă înțepătură, dar și că organismul vaccinat va dezvolta o imunitate mai bună chiar la poarta de intrare a virusului – tubul digestiv. Prin vaccinarea copiilor pe scară largă, s-a observat și o scădere a numărului de cazuri în populația adultă (31).

Pentru această infecție nu există un tratament specific, doar măsuri generale de asistență medicală, motiv pentru care vaccinarea este extrem de necesară, mai ales în țările care au un nivel scăzut de dezvoltare.

De menționat este și faptul că a existat un vaccin anti-rotavirus, Rotashield, autorizat în august 1998, care a fost retras de pe piață temporar în iulie 1999, apoi permanent în octombrie 1999, din cauza complicațiilor severe pe care le putea produce (invaginație intestinală) (32).

În România, vaccinul anti-rotavirus este opțional, dar recomandat (30).

5. HPV

Papilomavirusul uman (Human Papillomavirus) este un tip de virus care infectează pielea și mucoasele. În plus, infecția cu HPV este cea mai comună boală cu transmitere sexuală, dar aceasta nu este singura cale de transmitere. Simplul contact direct cu o leziune este suficient pentru a infecta (33).



„Papilom viral produs de infecția HPV, la nivelul degetului. 1971”
Sursa: https://phil.cdc.gov/default.aspx (CDC-PHIL)



HPV-ul este atât de comun încât o mare parte din populație va fi infectată pe parcursul vieții. Din păcate, nu toate cazurile prezintă simptomatologie, ceea ce înseamnă că mulți oameni s-ar putea să nu știe că s-au infectat. În plus, infecția cu HPV se poate rezolva spontan, adică organismul elimină virusul și leziunile produse de acesta (33).

Cu toate acestea, anumite forme de infecție cu acest virus pot să producă în mod direct apariția unui cancer (cancerul de col uterin, cancer vaginal, cancer ano-rectar, cancer oro-faringian etc.). Se estimează că aproximativ 4,5% dintre toate tipurile de cancer sunt produse de infecția cu HPV (34).

Modul prin care HPV-ul poate produce cancer este complex și a fost studiat intens. În cadrul acestor studii, s-a demonstrat că infecția cu HPV este direct responsabilă de modificări ce apar în celule, ceea ce, în timp, poate conduce la apariția cancerului (35.36).

În prezent sunt cunoscute peste 100 de tulpini de HPV. Dintre acestea, 14 au fost legate în mod direct de apariția cancerului, iar dintre cele 14, două sunt responsabile pentru aproximativ 70% din cancerele de col uterin (37).

În cazul cancerului de col uterin, tratamentul presupune intervenții chirurgicale, chimio- și radioterapie, însă poate duce și la deces. În 2018 se estimează că 300.000 de femei au murit la nivel mondial din cauza cancerului de col uterin (38). În România, în 2020, au fost înregistrate 3.380 de cazuri de cancer de col uterin, și 1.805 decese determinate de cancerul de col uterin. Tot în 2020, România a avut cea mai mare rată de incidență a cancerului de col uterin din Uniunea Europeană (32,3 cazuri la 100.000 – de aproape 3 ori mai mare decât media europeană), dar și cea mai mare mortalitate (16,9 la 100.000 – față de 5,3 media europeană) (39).

Trebuie menționat că, este recomandat ca toate femeile între 21 și 29 de ani să efectueze un test de screening pentru cancerul de col uterin, testul Babeș-Papanicolau (PAP test), la fiecare 3 ani. Pentru femeile între 30 și 65 de ani, acest test este recomandat la fiecare 5 ani, alături de teste de screening pentru HPV.

Ca în cazurile menționate anterior, pentru HPV există vaccinuri, care nu acoperă toate tulpinile, ci doar pe cele cu riscul cel mai mare de a produce cancer. Vaccinarea este însă recomandată pentru copii, între 9 și 18 ani, înainte ca aceștia să se infecteze, dar și pentru femeile până la 26 de ani care nu au apucat să se vaccineze. În prezent vaccinurile anti-HPV se pot administra și la băieți (40).

Impactul pe care campaniile de vaccinare anti-HPV l-au avut la nivel mondial se poate vedea dacă ne uităm la țări unde vaccinarea a avut un succes considerabil. În Australia de exemplu, unde vaccinarea anti-HPV este prevăzută în schema obligatorie recomandată de guvern, incidența cancerului de col uterin este de 7,4 cazuri la 100.000 de oameni: în 2016 au fost diagnosticate 889 de cazuri, iar în 2018 au fost 232 decese. În acest moment, prin vaccinare și screening, în Australia se așteaptă ca incidența să scadă sub 1 caz nou la 100.000 până în 2035 (41-44).

Dacă ne uităm la campaniile de vaccinare anti-HPV din România, observăm o serie de eșecuri începând cu 2008. În acest timp, din cauza cancerului de col uterin au murit aproape 17.000 de femei. Nu se poate spune că vaccinarea ar fi putut preveni toate aceste decese, și nici toate cazurile de boală, dar ar fi putut preveni o parte dintre ele. Lipsa vaccinării, cuplată cu lipsa de comunicare și informare privind cancerul de col uterin și metodele de screening, ne-au adus pe locul 1 în Europa ca număr de cazuri și număr de decese dintr-o boală prevenibilă prin vaccinare (39,45).



Acestea sunt doar 5 dintre cele mai cunoscute și importante vaccinuri folosite până acum, dar lista se poate mări și se mărește constant. Vaccinurile au salvat și salvează milioane de vieți în fiecare an cu toată opoziția care există.

Nu trebuie să uităm că sunt anumite persoane care nu se pot vaccina (alergii, boli cronice, imunodeficiențe etc.). Pentru o parte dintre aceste persoane, o boală prevenibilă poate fi fatală. Din cauza faptului că ele nu se pot vaccina, rămâne în datoria noastră, a celorlalți, să ne vaccinăm și să reducem rezervorul acestor boli, astfel încât să îi protejăm și pe cei care nu se pot vaccina.

Surse:

Variolă:

  1. Riedel S. Edward Jenner and the history of smallpox and vaccination. Proc (Bayl Univ Med Cent). 2005 Jan;18(1):21–5.
  2. Smallpox [Internet]. [cited 2021 Feb]. Available from: https://www.who.int/westernpacific/health-topics/smallpox
  3. History of Smallpox | Smallpox | CDC [Internet]. 2019 [cited 2021 Feb]. Available from: https://www.cdc.gov/smallpox/history/history.html
  4. Smallpox vaccines [Internet]. [cited 2021 Feb]. Available from: https://www.who.int/news-room/feature-stories/detail/smallpox-vaccines
  5. How smallpox claimed its final victim. BBC News [Internet]. 2018 Aug 10 [cited 2021 Feb]; Available from: https://www.bbc.com/news/uk-england-birmingham-45101091
  6. King S. Coronavirus vaccine: lessons from the 19th-century smallpox anti-vaxxer movement [Internet]. The Conversation. [cited 2021 Feb]. Available from: http://theconversation.com/coronavirus-vaccine-lessons-from-the-19th-century-smallpox-anti-vaxxer-movement-143375
  7. What History Can Tell Us About the First Anti-Vaccination Movements and Smallpox [Internet]. [cited 2021 Feb]. Available from: https://www.wiley.com/network/featured-content/what-history-can-tell-us-about-the-first-anti-vaccination-movements-and-smallpox

Poliomielită:

  1. Poliomyelitis [Internet]. [cited 2021 Feb]. Available from: https://www.who.int/news-room/fact-sheets/detail/poliomyelitis
  2. Baicus A. History of polio vaccination. World J Virol. 2012 Aug 12;1(4):108–14.
  3. Centrul Național de Supraveghere şi Control al Bolilor Transmisibile – Calendarul national de vaccinare [Internet]. [cited 2021 Feb]. Available from: https://www.cnscbt.ro/index.php/calendarul-national-de-vaccinare
  4. Polio Vaccination | What You Need to Know | CDC [Internet]. 2019 [cited 2021 Feb]. Available from: https://www.cdc.gov/vaccines/vpd/polio/public/index.html
  5. Centrul Național de Supraveghere şi Control al Bolilor Transmisibile – Poliomielita [Internet]. [cited 2021 Feb]. Available from: https://www.cnscbt.ro/index.php/polio
  6. Update on the global polio situation and implications for the EU/EEA [Internet]. European Centre for Disease Prevention and Control. 2019 [cited 2021 Feb]. Available from: https://www.ecdc.europa.eu/en/news-events/update-global-polio-situation-and-implications-eueea

Rujeolă-Oreion-Rubeolă:

  1. Rubella | Rubella in the United States | CDC [Internet]. 2020 [cited 2021 Feb]. Available from: https://www.cdc.gov/rubella/about/in-the-us.html
  2. Raport CNSCBT Evoluția epidemiei de rubeolă, Septembrie 2011-Decembrie 2012. Disponibil la: https://www.cnscbt.ro/index.php/analiza-date-supraveghere/rubeola/154-evolutia-epidemiei-de-rubeola/file
  3. Mumps – Complications [Internet]. nhs.uk. 2018 [cited 2021 Jan]. Available from: https://www.nhs.uk/conditions/mumps/complications/
  4. Mumps | Cases and Outbreaks | CDC [Internet]. 2020 [cited 2021 Feb]. Available from: https://www.cdc.gov/mumps/outbreaks.html
  5. Raport CNSCBT Analiza infecției urliene în România, 2016. Disponibil la: https://www.cnscbt.ro/index.php/analiza-date-supraveghere/infectia-urliana-1/1209-analiza-infectiei-urliene-2018
  6. Measles [Internet]. [cited 2021 Feb]. Available from: https://www.who.int/news-room/fact-sheets/detail/measles
  7. Pinkbook | Measles | Epidemiology of Vaccine Preventable Diseases | CDC [Internet]. 2020 [cited 2021 Jan]. Available from: https://www.cdc.gov/vaccines/pubs/pinkbook/meas.html
  8. Raport CNSCBT Situația rujeolei în România la data de 17.07.2020. Disponibil la: https://www.cnscbt.ro/index.php/informari-saptamanale/rujeola-1/1871-situatia-rujeolei-in-romania-la-data-de-17-07-2020
  9. Pinkbook | Rubella | Epidemiology of Vaccine Preventable Diseases | CDC [Internet]. 2020 [cited 2021 Jan]. Available from: https://www.cdc.gov/vaccines/pubs/pinkbook/rubella.html
  10. Pinkbook | Mumps | Epidemiology of Vaccine Preventable Diseases | CDC [Internet]. 2020 [cited 2021 Jan]. Available from: https://www.cdc.gov/vaccines/pubs/pinkbook/mumps.html
  11. Roos D. How a New Vaccine Was Developed in Record Time in the 1960s [Internet]. HISTORY. [cited 2021 Jan]. Available from: https://www.history.com/news/mumps-vaccine-world-war-ii
  12. MMR Vaccination | What You Should Know | Measles, Mumps, Rubella | CDC [Internet]. 2021 [cited 2021 Jan]. Available from: https://www.cdc.gov/vaccines/vpd/mmr/public/index.html
  13. Rao TSS, Andrade C. The MMR vaccine and autism: Sensation, refutation, retraction, and fraud. Indian J Psychiatry. 2011;53(2):95–6.
  14. Chang LV. Information, education, and health behaviors: Evidence from the MMR vaccine autism controversy. Health Economics. 2018;27(7):1043–62.
  15. DeStefano F, Chen RT. Autism and measles-mumps-rubella vaccination: controversy laid to rest? CNS Drugs. 2001;15(11):831–7.

Rotavirus:

  1. Rotavirus | Surveillance | Rotavirus in the US | CDC [Internet]. 2019 [cited 2021 Feb]. Available from: https://www.cdc.gov/rotavirus/surveillance.html
  2. WHO | Rotavirus [Internet]. WHO. World Health Organization; [cited 2021 Feb 4]. Available from: http://www.who.int/immunization/diseases/rotavirus/en/
  3. Pinkbook | Rotavirus | Epidemiology of Vaccine Preventable Diseases | CDC [Internet]. 2020 [cited 2021 Feb 15]. Available from: https://www.cdc.gov/vaccines/pubs/pinkbook/rota.html
  4. Delage G. Rotavirus vaccine withdrawal in the United States; The role of postmarketing surveillance. Can J Infect Dis. 2000;11(1):10–2.

HPV:

  1. Schiller JT, Day PM, Kines RC. Current understanding of the mechanism of HPV infection. Gynecologic Oncology. 2010 Jun 1;118(1, Supplement 1):S12–7.
  2. Serrano B, Brotons M, Bosch FX, Bruni L. Epidemiology and burden of HPV-related disease. Best Practice & Research Clinical Obstetrics & Gynaecology. 2018 Feb 1;47:14–26.
  3. Castellsagué X. Natural history and epidemiology of HPV infection and cervical cancer. Gynecologic Oncology. 2008 Sep 1;110(3, Supplement 2):S4–7.
  4. Oyervides-Muñoz MA, Pérez-Maya AA, Rodríguez-Gutiérrez HF, Gómez-Macias GS, Fajardo-Ramírez OR, Treviño V, et al. Understanding the HPV integration and its progression to cervical cancer. Infection, Genetics and Evolution. 2018 Jul 1;61:134–44.
  5. Human papillomavirus (HPV) and cervical cancer [Internet]. [cited 2021 Feb]. Available from: https://www.who.int/news-room/fact-sheets/detail/human-papillomavirus-(hpv)-and-cervical-cancer
  6. Cervical cancer [Internet]. [cited 2021 Feb]. Available from: https://www.who.int/westernpacific/health-topics/cervical-cancer
  7. Raport OMS realizat de Globocan. Disponibil la: https://gco.iarc.fr/today/data/factsheets/populations/642-romania-fact-sheets.pdf
  8. CDC. Vaccinating Boys and Girls Against HPV [Internet]. Centers for Disease Control and Prevention. 2020 [cited 2021 Feb]. Available from: https://www.cdc.gov/hpv/parents/vaccine.html
  9. An Australian success story: the HPV vaccine [Internet]. Cancer Council NSW. 2017 [cited 2021 Feb]. Available from: https://www.cancercouncil.com.au/blog/australian-success-story-hpv-vaccine/
  10. Cervical cancer | Causes, Symptoms & Treatments [Internet]. [cited 2021 Feb]. Available from: https://www.cancer.org.au/cancer-information/types-of-cancer/cervical-cancer
  11. Hall MT, Simms KT, Lew J-B, Smith MA, Brotherton JM, Saville M, et al. The projected timeframe until cervical cancer elimination in Australia: a modelling study. The Lancet Public Health. 2019 Jan 1;4(1):e19–27.
  12. Patel C, Brotherton JM, Pillsbury A, Jayasinghe S, Donovan B, Macartney K, et al. The impact of 10 years of human papillomavirus (HPV) vaccination in Australia: what additional disease burden will a nonavalent vaccine prevent? Euro Surveill [Internet]. 2018 Oct 11 [cited 2021 Feb];23(41). Available from: https://www.ncbi.nlm.nih.gov/pmc/articles/PMC6194907/
  13. Date statistice Cancer col uterin | CNEPSS [Internet]. [cited 2021 Feb]. Available from: https://insp.gov.ro/sites/cnepss/date-statistice-cancer-de-col-uterin/

un proiect realizat de
 
cu sprijinul
încurajat de
Află mai multe despre echipa proiectului